Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis că veniturile din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase nu pot fi impozitate ca „venituri din alte surse” în absența unor criterii legale clare de impozitare, anunță firma de avocatură Costaș, Negru & Asociații.
Această hotărâre reprezintă prima validare la nivelul Înaltei Curți a unei jurisprudențe deja stabilite de Curtea de Apel Cluj și Curtea de Apel Târgu Mureș. Problema centrală se referă la interpretarea articolului 62 lit. f) din Codul fiscal, care prevede că „veniturile de orice fel, în bani sau în natură, primite la predarea deșeurilor din patrimoniul personal” sunt neimpozabile. Astfel, în lipsa unei clarificări suplimentare, veniturile obținute de persoanele fizice din vânzarea deșeurilor, care nu desfășoară o activitate economică organizată, ar trebui considerate neimpozabile. În ultimii trei ani, organele antifraudă au desfășurat multiple inspecții fiscale, stabilind diverse criterii arbitrare pentru a decide care venituri sunt impozabile. Printre acestea se numără vânzarea a peste 5.000 kg deșeuri, vânzarea deșeurilor pentru sume mai mari de 4.000 sau 5.000 lei și efectuarea a mai mult de cinci tranzacții într-un an. Aceste venituri erau considerate „venituri din alte surse” conform articolului 114 din Codul fiscal, iar impozitul era impus colectorilor de deșeuri, cărora li se reproșa că nu au reținut la sursă 10% din sumele plătite persoanelor fizice. Argumentele avocaților Avocații Costaș, Negru & Asociații au contestat această interpretare atât în fazele administrative, cât și în instanță, argumentând că, în lipsa unor criterii clare în Codul fiscal, dubiile trebuie interpretate în favoarea contribuabilului, conform articolului 13 din Codul de procedură fiscală. De asemenea, au subliniat că aceste reproșuri nu ar trebui să afecteze societățile colectoare, întrucât veniturile obținute nu sunt venituri din alte surse, ci din activități independente.
Curtea de Apel Oradea a validat aceste argumente, anulând obligațiile fiscale suplimentare de peste 7 milioane lei și criticând inspectorii fiscali pentru utilizarea unor criterii nelegiferate. Aceasta a considerat că acțiunile fiscului sunt incompatibile cu principiile dreptului fiscal, precum securitatea juridică și încrederea legitimă. Prin decizia civilă nr. 2826 din 23 mai 2024, ICCJ a respins recursurile organelor fiscale, menținând soluția Curții de Apel Oradea.